Revin si confirm aceasta afirmatie. Noi ne traim viata trecand pe langa... multe. Poate chiar si pe langa propria viata.
In cursa asta am mai ratat un eveniment, trist ce-i drept dar inevitabil din punct de vedere omenesc. Am participat de la distanta la disparitia si inmormantarea nasei mele de botez.
Ce poti face ? viata nu-si face planurile dupa noi. Suntem noi cei obligati sa ne supunem ei.
Am plecat intr-o luni dupaamiaza dupa multe peripetii. Asa ca la noi, e o problema totdeauna. De data asta a fost o neintelegere in ceea ce priveste organizarea cursei si banii necesari pentru transport.
Dupa ce s-au edificat cei in drept ne -au dat banii necesari pentru alimentari si taxe de drum pana la destinatia finala. Banii de intoarcere trebuia sa-i incasam de la beneficiari.
Asta e transportul in unele firme. Un obiect secundar de activitate.
Ne multumim cu faptul ca suntem pe drum spre destinatie si parcurgem cei 177 km intre Cluj si Bors in minimul de timp. Adica 3:30h. asta cu o pauza de spalat camionul. O operatiune care se cerea cam demult timp. Ca o paranteza, nu stiu cum reusesc cei din vest sa-si tina camioanele lustruite tot timpul. Sau stiu si nu vreau sa gandesc asa departe ?
Am iesit din tara in jurul orei 19:00 si s-a schimbat peisajul, cel putin in ceea ce priveste drumul. Oricat de mult nu as vrea sa recunosc, vestul europei incepe cu Ungaria.
Drumuri cu mult mai bine intretinute, semnalizate corespunzator. Au chiar si mult mai multi km de autostrada, desi e o tara mai mica decat a noastra. O fi ceva in spiritul lor de organizare. Asta se vede si in localitatile traversate pe N4 spre Budapesta. un drum cu destul de multe localitati pe traseul lui. Localitati curate si intr-un fel luminoase, desi era vremea inserarii.
Nu trece mult timp si ajungem pe A5 spre Budapesta unde trebuie sa o luam pe A0 si in continuare pe A7 spre Nagykanizsa si iesirea in Slovenia. Cei 520 km cat ii parcurgem prin Ungaria ne fac sa uitam drumul proaspat carpit din tara, trecerile la nivel cu calea ferata, dezastruoase si emotiile prin care am trecut la intrarea in Ungaria. (Totdeauna iti pot rezerva o surpriza prietenii si vecinii nostri.)
Pe acea portiune de drum, national 4 am prins acest apus superb. Parca ne chema sa urmam calea luminoasa. Ei bine am incercat macar. Nu am reusit sa tinem pasul cu apusul cred ca din cauza limitatorului de viteza, dar tot spre vest am tinut-o. Mai domol ce-i drept asa ca ne-a si ajuns noaptea pe drum. 
Surpriza a venit din patea farului din stanga al camionului. Neavand treaba noaptea pana atunci cu el nu ziceai ca-i chior. Dar s-a dovedit a fi. Dupa multe runde de reglaje, fine, mai putin fine si de-a dreptul grosiere, ne-am resemnat ca nu prea avem ce-i face. Solutiile ar fi sa cumparam altul sau sa mergem cu faza lunga. Pe faza lunga mai vedeam ceva. Dar aveau o problema cei de pe celalalt sens. Asa ca am orbecait noi cu farul din dreapta si am tot dat cu presupusul de ce nu vede si celalalt. Nu avem prieteni oculisti auto niciunul sa-i sunam. Asa ca am ramas cu intrebarea fara raspuns corect. La prima solutie am renuntat cand am dat raportul acasa, telefonic si ni s-a spus ca e criza.
Aveam sa aflam la locul de incarcare pentru retur, adevarul. Aici am avut doua zile libere in care l-am disecat. Cineva a vrut cu tot dinadinsul sa vada mai bine noaptea si a folosit becuri de putere mai mare. A reusit sa-i arda oglinda elementului de faza scurta.
